Cu un aer aristocratic la exterior, amplasat pe Paris, adica intr-o zona de lux si mare fitza, Nobless a fost, intr-un fel, o dezamagire. Interiorul e interesant, o vila frumoasa, bine restaurata si intretinuta. Parterul nu prea are un aer intim. Iti da senzatia ca stai in hol si astepti musafiri.

Restaurant Noblesse

Ce-i drept musafirii au sosit, nu ai mei, ci ai unor domni mai in varsta si destul de galagiosi, care aveau de sarbatorit un eveniment, probabil ultimul din viata lor. N-au deranjat groaznic de mult dar nici n-as putea spune ca n-am auzit tot ce vorbeau, plini de verva specifica varstei a treia cand o ia pe spritz.
Servirea a fost ok, chelnerul scolit, neinsistent si atent in explicarea meniului pe care-l cunostea foarte bine.
Mancarea n-a fost mare lucru: in deschidere am incercat niste cosulete de anghinare cu branza si parmezan. Interesant gustul, dar n-a rupt avioane.
Pangasius la tigaie, prajit, nu m-a impresionat deloc. A venit sec precum vestitul Murfatlar. Si cine stie ce inseamna pangasius stie ca pestele asta alb nu are o aroma anume, e un fel de salau. Si-un peste gen salau nemarinat cumva si fara un sos care sa-l potentzeze? e ca nuca-n perete. Broccoli la gratar a fost bun. Muschiul de vita n-a fost rau, garnitura de spanac a fost chiar ok.
Fresh-ul de portocale a fost cam acrisor, evident din cauza portocalelor. Asta e scuza tuturor. Intotdeauna m-am intrebat de ce o fi atat de greu sa aleaga oamenii astia din horeca si portocalele. Carnea, pestele si legumele sunt convins ca le iau pe alese, de ce n-or incerca sa faca acelasi lucru si cu portocalele, sa mor daca-nteleg.
Preturile sunt betonate. Nu as categorisi ca o mare deceptie vizita la Nobless, dar nici nu mi-a impresionat cu absolut nimic.