Restaurant Roberto' s Terasa adiacenta Hiltonului e un loc placut, tihnit chiar. Poate parea paradoxal, dar desi e la 20m de prea batuta de la Kisseleff incoace Cale a Victoriei, agitatia sofereasca nu patrunde pana la mesele inconjurate de verdeata.

Restaurant Roberto' s

Terasa adiacenta Hiltonului e un loc placut, tihnit chiar. Poate parea paradoxal, dar desi e la 20m de prea batuta de la Kisseleff incoace Cale a Victoriei, agitatia sofereasca nu patrunde pana la mesele inconjurate de verdeata. Este evident o treaba facuta profesionist, ca armonizare a decorului, muzica ambientala si incalzitoare de terasa...
In ciuda incalzitoarelor, de la o anumita ora a serii, racoarea ne mushca cefele, asa ca am hotarat sa intram la Roberto's, italienescul de la poalele Hiltonului.
Aici treaba n-a mai fost atat de placuta (ambiental judecand):
-intrarea pe niste usi care mai se inchideau, mai nu...
-mesele aranjate destul de haotic si, cel putin pentru zona de fumatori, amplasate in imediata vecinatate a usilor pe care se foiau chelnerii ce ieseau pe terasa
-temperatura nu depasea 15-16 grade, ceea ce m-a facut sa tanjesc dupa incalzitoarele de terasa (n-am indraznit sa le propun sa aduca 2-3 inauntru, ca asa poate mai invioram atmosfera)
-capacul l-a pus o nunta ce se producea intr-unul dintre saloanele de la parter, cu o muzica popular-lautareasca imbecilizant de puternica, demna de un cort din zona Obor. N-am inteles de ce nu inchideau usile restaurantului (poate mai limitau proportiile dezastrului sonor), nici sa ma pici cu ceara!
Am cerut un fresh de morcovi, care a venit rapid, dar a avut un gust amarnic. Adica amar de-a dreptul; in mod evident morcovii fusesera prost alesi. N-as fi semnalat asta daca ar fi fost vorba despre un restaurant de stare medie, dar la un restaurant din incinta unui hotel de 5 stelute? pretentiile sunt altele.
Mancarea a fost foarte buna (tartarul de somon a fost putin mai jos calitativ, zic eu, dar oricum bun). Ca antreu am mai luat un cartof umplut cu o branza delicioasa (taleggio), garnisit cu trufe si ierburi aromatice - ceva de vis!
Felul principal a fost un filet John Dory cu praz si un calcan in crusta de fistic. Excelente ambele. Si ca o paranteza, si inca o intzepatura la adresa multor localuri de fitza extrema:
pe masa erau recipientzii cu ulei de masline presat la rece, otet de calitate, piper si sare; cand a adus mancarea ospatarul m-a intrebat daca doresc piper proaspat si a venit cu un "tun"de juma de metru (rashnitza de piper). Pai sa te tzii aroma de piper veritabil, proaspat, savuros, exotic si cum mai vreti voi! Bravo Roberto!
La desert m-am dezmatzat de-a dreptul cu o prajitura numita zabaglione parca... Eccellente!
Preturile nu sunt pentru militari in termen sau pensionari, toata afacerea de mai sus ducand pe la vreo 300 RON. Mancarea face banii, dar in privinta ambientului poate ca mai sunt de facut ceva imbunatatiri.
La final, ospatarul m-a salutat fara sa ma priveasca, numarand banii (probabil bacshishul pe care-l lasasem), in spatele casei de marcat de la iesire.