Sushi To Go
Piata Dorobanti ducea lipsa, de ceva timp, de sushi. Poate putini isi dadeau seama, dar floraresele din areal se uscau pe picioare iar parcagii din fatza cafenelelor renumite salivau abundent, amintindu-si parca de copilaria sushimica, in care sosul de soia le mangaia cerul gurii, asezonat impecabil cu ghiveciul de legume sau tocanitza de pipote.
Sushi To Go
Iacata, visul li s-a indeplinit! Se deschise "Sushi to go!"?
Locul are masura barfelor pe tema dimensiunii sexului japonezilor, adica foarte mic, dar curat. Sunt 3-4 mese in sir indian pe dreapta, de un kitsch zdrobitor privirii, cu o culoare visiniu deschis "smaltzuita" cu fulgi de un argintiu sidefat. Scaunele gen metrou bine intretinut, nicidecum bucurestean; probabil luate de pe ruta Tokyo-Osaka. Pe stanga randului de mese, sunt vitrinele frigorifice, care insotzite de zumzetul linistitor al compresoarelor racesc cu spor niste deserturi la cutie de plastic transparent, sticlele cu racoritoare si ceva bere japoneza. Prajiturile ca prajiturile, din patru sortimente doua sunt originare din Sicilia si unul e ananas proaspat, doar e plina piata Dorobanti, prost sa fii si sa nu faci o afacere din asta!
Berea in schimb? e o distractie japoneza facuta in Europa. N-are niciun haz, e o bere mediocra spre proasta, putin mai slab alcoolizata decat a noastra, fara nimic specific in afara de pretz: 14 RON / 33cl.
Mancarea nu e rau pregatita, dar nu e ca mamica ei de la "soare rasare". Nici n-ar trebui, fiindca gusturile florareselor nu se suprapun exact peste cele ale gheiselor din Shimabara-Kyoto.
Ca atare si sosul de soia e facut in Olanda. Am gasit si explicatia, doar cel mai mare producator de flori din Europa e "Tara lalelelor", nu? Si floraresele? ca fetele? o Olanda, un sushi? to go? Bun si-asa, ca prea prost nu e sosul ala de soia, mai bun oricum decat cel Heinz de prin supermarketuri!
Revenind la mancare, adica la sushi; de obicei ma reped la chestii care par mai exotice si la un pretz din partea superioara, ca sa fiu sigur ca nu judec lumea dupa produsele low-cost (termen impropriu pentru sushitogo, dealtfel), asa ca am luat trei bucati de sushi cu anghila (12 RON/bucata) si doua cu creveti dulci, astia fiind niste creveti mici-mici, foarte subtiri si intr-adevar cu un gust usor dulceag (12 RON/bucata).
Am zis sa completez cu o supa "miso" la pahar de carton in valoare de 12 RON si ea, mititica. Sushi a fost bine pregatit, n-am testat la Japonia, dar cel gustat in Thailanda semana cu asta, e un gust placut. Enervanta este in schimb prezentarea: pai o galma de anghila de vreo 20-30 grame pusa peste inca 30 grame de orez care costa impreuna 12 RON nu se pot pune pe o farfurie la banii astia? Ei bine, nu! Mai bine in niste cutii de plastic transparent, dupa modelul celor din avion. Betzele sunt tot de cea mai ieftina spetza, din bambus prelucrat la minim, de o calitate mai proasta chiar decat la restaurantele chinezesti.
Concluzia e ca nu prea ai cum sa te simti bine acolo, cu vitrinele frigorifice uruind langa tine, cu caserola de campanie in bratze si platind 86 RON pe distractia de mai sus.
O fi specializat pe livrari acest "concept", si in cazul asta ar putea scoate oribilitatile alea de mese la licitatie. Sigur floraresele din zona se vor bate pe ele, ca doar n-or fi proaste sa nu puna si ele de-un sushitogo pe-o masa veritabil japoneza.
3 comentarii
Imi place sushi si in general il mananc la un restaurant in Bucuresti care este considerat scump. Nu ii scriu numele dar e o casa cu terasa pe langa piata lahovari.
Azi m-am decis sa comand de la sushitogo.ro. Mi-au sosit 7 bucati care au costat 70 de lei + 10 lei livrarea = 80 de lei. Au fost de departe cel mai prost sushi care l-am mancat si nici nu avea wasabi ci hrean.
In schimb pot sa ma duc la un restaurant frumos si sa mananc o portie de peste 8 bucati (am uitat cate exact dar stiu ca sunt peste 8) cu 75 de lei si cu wasabi adevarat si un sos de soia de calitate.
Daca un takeway depaseste un restaurant scump la pret la o calitate inferioara, eu zic PAS!
Spune-mi si mie unde mananci acel sushi bun, te rog.
Merci
– Wow what an excellent, thoguh-provoking post Ashley! For me, success is having the courage to follow your passion and embrace the life you know in your heart you were meant to live. By that definition, I know that I have already arrived. I think part of being given the opportunity and freedom to follow your passion is to share with others share with them your knowledge, your encouragement, your joy, and the reality that they are free to follow their dreams too.